Un eveniment cosmic preistoric a precedat apariția agriculturii în Levant

Agricultura din Siria a început cu o explozie cosmică preistorică acum 12.800 de ani, atunci când o cometă fragmentată s-a izbit de atmosfera Pământului. Explozia și schimbările de mediu ulterioare i-au forțat pe vânătorii-culegători din așezarea preistorică Abu Hureyra să adopte practici agricole pentru a-și spori șansele de supraviețuire.

Aceasta este afirmația făcută de un grup internațional de oameni de știință într-una din patru lucrări de cercetare conexe, toate aparând în revista Science Open: Airbursts and Cratering Impacts.

• Singura relatare „de la fața locului” dezvăluia data exactă în care orașul Pompeii a fost distrus
• Arheologii chinezi au dezgropat o armură excepțională din 6.000 de solzi. Cui a aparținut?

Lucrările sunt cele mai recente rezultate din investigarea Ipotezei Cometei Clovis, ideea că o răcire anormală a Pământului cu aproape 13 milenii în urmă a fost cauzată de o explozie cosmică preistorică.

O explozie cosmică preistorică i-a făcut pe oameni să treacă la agricultură

„În această regiune generală, a existat o schimbare de la condiții mai umede, care erau împădurite și cu diverse surse de hrană pentru vânători-culegători, la condiții mai uscate și mai reci, când nu mai puteau subzista doar ca vânători-culegători”, a spus James Kennett, profesor emerit al UC Santa Barbara (SUA).

Așezarea de la Abu Hureyra este renumită printre arheologi pentru dovezile sale despre cea mai timpurie tranziție cunoscută de la hrană la agricultură. „Sătenii au început să cultive orz, grâu și leguminoase. Asta este ceea ce dovezile arată clar”, a menționat el.

În zilele noastre, Abu Hureyra și bogata sa înregistrare arheologică se află sub Lacul Assad, un rezervor creat prin construcția barajului Taqba pe râul Eufrat în anii 1970. Dar înainte de această inundare, arheologii au reușit să extragă o mulțime de materiale pentru a le studia, scrie EurekAlert.

„Locuitorii satului au lăsat o evidență abundentă și continuă de semințe, leguminoase și alte alimente”, afirmă cercetătorii în lucrare. Studiind aceste straturi de rămășițe, oamenii de știință au reușit să discearnă tipurile de plante care au fost colectate în zilele mai calde și umede înainte ca clima să se schimbe și în zilele mai reci și uscate de după debutul a ceea ce cunoaștem acum sub numele de perioada rece Younger Dryas.

Ce mâncau oamenii acelor vremuri?

Înainte de impact, au descoperit cercetătorii, dieta preistorică a locuitorilor includea leguminoase sălbatice și cereale de tip sălbatic și „cantități mici, dar semnificative de fructe și fructe de pădure sălbatice”.

În straturile corespunzătoare timpului de după răcire, fructele și fructele de pădure au dispărut, iar dieta oamenilor s-a mutat către mai multe cereale și linte de tip domestic, pe măsură ce aceștia au experimentat metode timpurii de cultivare.

Aproximativ 1.000 de ani mai târziu, toate „culturile fondatoare” neolitice, grâu emmer, grâu einkorn, orz, secară, mazăre, linte, măzăriche amară, năut și in, erau cultivate în ceea ce se numește acum Semiluna Fertilă. Plantele rezistente la secetă, atât comestibile, cât și necomestibile, devin și mai proeminente în înregistrare, reflectând un climat mai uscat care i-a urmat iernii cu impact brusc de la debutul Younger Dryas.

Dovezile indică, de asemenea, o scădere semnificativă a populației zonei și schimbări în arhitectura așezării pentru a reflecta un stil de viață mai agrar, inclusiv adăpostirea inițială a animalelor și alți markeri ai domesticirii animalelor.

Agricultura a apărut în cele din urmă în mai multe locuri de pe Pământ în epoca Neolitică, dar a apărut mai întâi în Levant (Siria actuală, Iordania, Liban, Palestina, Israel și părți ale Turciei) inițiată de condițiile de climă severă care i-au urmat impactului, a spus Kennett.

Cât de mare a fost această explozie preistorică?

Iar impactul a fost unul pe măsură.

În straturile vechi de 12.800 de ani care corespund trecerii între vânătoare și cules și agricultură, înregistrarea de la Abu Hureyra arată dovezi ale arderii masive. Dovezile includ un strat de „mat negru” bogat în carbon, cu concentrații mari de platină, nanodiamante și sferule metalice minuscule care s-ar fi putut forma doar la temperaturi extrem de ridicate, mai mari decât orice ar fi putut fi produs de tehnologia omului la acea vreme.

Această explozie a aplatizat copaci și colibe de paie, împroșcând sticlă topită pe cereale, precum și pe clădirile timpurii, unelte și oase de animale găsite în movilă și, cel mai probabil, și pe oameni.

Acest eveniment nu este singura astfel de dovadă a unei explozii cosmice deasupea unei așezări umane. Autorii au raportat anterior un eveniment mai mic, dar similar, care a distrus orașul biblic de la Tall el-Hammam, în Valea Iordanului, în jurul anului 1600 î.Hr.

Stratul de mat negru, nanodiamantele și mineralele topite au fost găsite și în alte aproximativ 50 de situri din America de Nord și de Sud și din Europa, a căror colecție a fost numită câmpul împrăștiat Younger Dryas.

Ce secrete dezvăluie cuarțul despre eveniment?

Potrivit cercetătorilor, aceasta este o dovadă a unui eveniment distructiv simultan la scară largă, în concordanță cu o cometă fragmentată care s-a izbit de atmosfera Pământului. Exploziile, incendiile și impactul ulterior de iarnă, spun ei, au provocat dispariția majorității animalelor mari, cum ar fi mamuții, pisicile cu dinți-sabie, caii americani și cămilele americane, precum și prăbușirea culturii nord-americane Clovis.

Deoarece impactul pare să fi produs o explozie, nu există nicio dovadă de cratere în pământ. „Dar nu este necesar un crater. Multe impacturi acceptate nu au crater vizibil”, a spus Kennett.

Oamenii de știință continuă să adune dovezi ale exploziilor cosmice de presiune relativ scăzută, de tipul celor care apar atunci când unda de șoc își are originea în aer și călătorește în jos spre suprafața Pământului.

„Cuarțul de șoc este bine cunoscut și este probabil cel mai robust indicator pentru un impact cosmic”, a continuat el. Numai forțele egale cu exploziile de la nivel cosmic ar fi putut produce deformații microscopice în granulele de cuarț în momentul impactului, iar aceste deformații au fost găsite din abundență în mineralele adunate din craterele de impact.

Această „super-dovadă” de impact cosmic a fost identificată și la Abu Hureyra și în alte situri Younger Dryas Boundary (YDB), în ciuda absenței craterelor. Cu toate acestea, s-a susținut că tipul de cuarț fracturat la șoc găsit în siturile YDB nu este echivalent cu cel găsit în locurile mari de formare a craterelor, așa că cercetătorii au lucrat pentru a lega aceste deformații de evenimente cosmice cu presiune mai mică.

O explozie preistorică, comparată cu bombele nucleare

Pentru a face acest lucru, au apelat la explozii artificiale de magnitudinea exploziilor cosmice: testele nucleare efectuate la Alamogordo Bombing Range din New Mexico în 1945 și în Kazahstan, în 1949 și 1953. Similar cu exploziile cosmice, exploziile nucleare au avut loc deasupra solului, trimițând unde de șoc către Pământ.

„În lucrări, caracterizăm care sunt morfologiile acestor fracturi de șoc în aceste evenimente de presiune scăzută”, a spus Kennett.

„Și am făcut asta pentru că am vrut să comparăm cu ceea ce avem în cuarțul fracturat de șoc din Younger Dryas Boundary, pentru a vedea dacă există vreo comparație sau asemănări între ceea ce vedem la locul de testare atomic Trinity și alte explozii de bombe atomice”.

Între cuarțul de șoc de la locurile de testare nucleară și cuarțul găsit la Abu Hureyra, oamenii de știință au găsit asocieri strânse în ceea ce privește caracteristicile, și anume fracturi de șoc umplute cu sticlă, care indică temperaturi mai mari de 2.000 de grade Celsius, peste punctul de topire al cuarțului.

„Pentru prima dată, propunem că metamorfismul șocului în granulele de cuarț expuse la o detonare atomică este în esență același ca în timpul unei explozii la joasă altitudine și presiune mai mică”, a spus Kennett.

Aceste explozii se repetă în mod regulat

Cu toate acestea, așa-numita „presiune inferioară” este încă foarte mare, probabil mai mare de 3 GPa, echivalentul a aproximativ cinci avioane 737 așezate pe o singură monedă mică. Noul protocol dezvoltat de cercetători pentru identificarea fracturilor de șoc în granulele de cuarț va fi util în identificarea exploziilor necunoscute anterior, care se estimează că se repetă la fiecare câteva secole sau milenii.

Luate împreună, dovezile prezentate de aceste lucrări, potrivit oamenilor de știință, „implică o nouă legătură cauzală între impacturile extraterestre, schimbările climatice și de mediu emisferice și schimbările transformatoare ale societăților și culturii umane, inclusiv dezvoltarea agriculturii”.

Vă recomandăm să citiți și:

Un întreg oraș mayaș, descoperit de arheologi fără să viziteze deloc acel ținut

Ce tratamente bizare foloseau strămoșii noștri pentru a vindeca boli?

Misterul ciocanului modern înțepenit în roca străveche a fost elucidat

Săpăturile scot la lumină ultimele momente dinaintea erupției Vezuviului